Cum ne dam seama daca sunt probleme de vorbire?

Ca toate tulburarile dezvoltarii psiho-motorii, problemele legate de invatarea vorbirii trebuie depistate cat mai timpuriu posibil.

Aveti un dubiu? Vi se pare ca micutul vostru nu se exprima tot atat de bine ca micii sai colegi? Nu ezitati sa vorbiti mai intai cu pediatrul vostru, deoarece chiar daca are o formatie de generalist, el stie din ce in ce mai bine sa depisteze tulburarile de vorbire. El va va orienta, daca este necesar, spre un specialist (ORL, Logoped, Psihomotrician, Psiholog…).

Daca ii prescrie copilului vostru un bilant logopedic, nu va nelinistiti, aceasta nu inseamna neaparat o reeducare. In cazuri de usoara retardare a vorbirii, logopedul poate efectua o “asistenta parentala”, care consta in urmarirea regulata a dezvoltarii copilului vostru. De asemenea, el va verifica daca problema micutului nu provine dintr-o proasta comunicare intra-familiala.

Cand trebuie consultat medicul?

De la nastere la 2 ani:

  • Daca copilul vostru nu reactioneaza la zgomote.
  • Daca dupa 6 luni nu mai produce sunete si nu comunica nici prin gesturi nici prin
  • Daca nu face nici un efort de a pronunta cuvinte in jurul varstei de 15

Pe la 2 ani:

  • Daca nu foloseste niciodata cuvintele pentru a comunica.
  • Daca atunci cand ii vorbiti nu intelege decat cuvintele disparate (nelegate intre ele) si nu face nici un efort de a formula mici propozitii.

Pe la 2 ani si jumatate:

  • Daca inca se exprima doar utilizand cate un singur cuvant o data.
  • Daca nu isi imbogateste vocabularul.
  • Daca nu intelege ceea ce il intrebati.
  • Daca nu pronunta consoanele.

Pe la 3 ani:

  • Daca nu formuleaza propozitii.

Pe la 4 ani:

  • Daca copilul nu formuleaza decat propozitii foarte scurte.
  • Daca simplifica cuvintele, inverseaza, transforma sau nu emite anumite sunete. De exemplu: macae (mancare), foi (flori)…
  • Daca ezita mult cand vorbeste, ca si cand cuvintele i s-ar bloca in gura.

Pe la 5 ani:

  • Daca pare sa inteleaga mereu lucrurile gresit.
  • Daca face erori de sunete, cu exceptia lui “r” si “s”, chiar in cuvinte simple.

Pe la 6 ani si jumatate:

  • Daca nu formuleaza fraze ceva mai elaborate, apropiate de vorbirea adultilor.

La orice varsta:

  • Daca pare a-i fi frica sa vorbeasca.
  • Daca pare sa auda prost.

Daca sunt punctuale si legate de un eveniment anume, tulburarile de vorbire se pot remedia usor. Se intampla, de exemplu, ca la nasterea unui fratior sau a unei surioare, fratele mai mare sa reinceapa sa vorbeasca “ca un bebelus”. El crede, pur si simplu, ca prin regresie isi va pastra locul privilegiat pe langa parinti. Ramane sa ii aratati ca faptul de a fi mare are avantajele sale. De exemplu, acordati-i responsabilitati, explicati-i ca cel mic nu poate merge la zoo si nici la cinematograf.Se intampla, de asemenea, ca fratele mai mic sa inceapa sa vorbeasca mai tarziu decat cel mare. Aceasta se intampla deoarece ii este greu sa-si gaseasca locul in topsiteuri.

Leave a Reply

Your email address will not be published.