Care sunt principalele etape ale invatarii mersului?

Inca de la nastere, copilul se mobilizeaza intru totul pentru a reusi sa stea in pozitie verticala si sa mearga: este o insusire a omului. Intreaga lui dezvoltare senzoriala, fiziologica si psihica converg catre acest obiectiv: invata sa-si ridice capul, sa se aseze, sa se ridice…

Etapele principale

Invatarea mersului urmeaza un proces dinamic si motoriu global. Copilul trebuie sa dobandeasca o anumita musculatura, sa-si dezvolte scheletul, coordonarea, vederea, echilibrul… Ceea ce explica faptul ca nu poate fi facut sa mearga un copil de sase luni: sistemul sau neuromuscular si fiziologic nu este suficient de dezvoltat. Astfel, pe la 3-4 luni, copilul incepe prin a dobandi asa-numita pozitie a sfinxului: se ridica pe antebrate si isi tine capul drept. Incepand de la cinci luni, el este in stare sa se rasuceasca pe burta. Apoi, intre opt si zece luni, stie sa se aseze fara ajutor. Etapa de “patru labe” intervine in continuare pe la 8-9 luni, dar se intampla adesea ca aceasta dobandire sa nu se dezvolte decat ulterior mersului (intre 10 si 18 luni). In toate cazurile, nu este cazul sa va nelinistiti daca un copil inca nu merge la saisprezece luni. Trebuie sesizat stadiul dobandirilor globale: copilul nu poate invata decat pe rand, cate un singur Iucru. Este, de altfel, posibil ca el sa-si fi dezvoltat alte aptitudini (miscarile fine sau limbajul).

Incurajati-l sa mearga

Pentru a-l incuraja pe copil sa mearga, parintii iI vor lasa sa-si descopere singur mediul ambiant, chiar daca aceasta implica darea la o parte a ceea ce se sparge sau risca sa cada pe el: daca este sustinut neincetat, nu va mai putea sa se lipseasca de ajutor si nu isi va gasi echilibrul. Va sti singur sa se prinda pentru a se ridica, sa mearga cu sau fara sprijin. Astfel, premergatorul pe rotile poate fi util, dar fara a exagera. Avand obisnuinta hamului, copilul va avea, in acest caz, tendinta sa stea chircit, fapt ce impiedica procesul de obtinere a pozitiei verticale. Atentie la a nu i se obstructiona veleitatile: lasarea in permanenta a unui copil in tarcul sau scaunul sau nu il va incuraja sa exploreze. Iar in ceea ce priveste incaltamintea, nu trebuie abuzat de ea. Ea permite ca piciorul sa fie bine tinut, la o varsta la care corpul copilului este foarte “maleabil”. Dar talpa piciorului este, in acelasi timp, si gazda a numeroase vase de sange si terminatii nervoase. O presare permanenta risca sa il lipseasca de senzatiile necesare pentru dezvoltarea lui.

Exista norme de dezvoltare ideale, dar fiecare copil are ritmul sau propriu. De asemenea, exista inca de la cea mai frageda varsta, conditionari culturale importante. Astfel, s-a putut constata ca sunt mai precoce, pe parcursul primilor doi ani de viata, copii africani in raport cu cei europeni. Aceasta s-ar datora faptului ca, in mod traditional, ei sunt purtati de catre mama lor.

Leave a Reply

Your email address will not be published.