În fermă, diferența dintre un an decent și unul excelent nu stă doar în ploaie, prețuri sau noroc. De multe ori stă în control. Cât te costă, real, un hectar de porumb pe parcela 12, cu tot cu motorină, sămânță, îngrășăminte, manoperă și amortizare? Cât ai pe stoc, unde ai, și cât ai consumat efectiv la lucrările din teren?
Câte ore a mers tractorul, pe ce cultură, și ce randament ai scos? Dacă răspunsurile vin din caiete și fișiere diferite, ai o problemă: deciziile se iau cu întârziere și pe bucăți. Un ERP în agricultură adună toate aceste piese într-un singur tablou de bord, ca să vezi aceeași fermă, dar fără ceață.
Structura de bază: parcele, culturi, campanii și centre de cost
Un ERP bine configurat, precum cel de la AttoSoft.ro pornește de la o hartă clară a fermei: parcele, suprafețe, culturi, rotație, arende, contracte, zone cu restricții. Apoi le leagă de campanii agricole (an/ sezon), pentru ca fiecare cheltuială și lucrare să fie contabilizată unde trebuie.
Practic, parcela devine centrul tău de cost: tot ce intră acolo se strânge automat într-un istoric, iar tu poți compara ușor între parcele, între ani și între tehnologii. Nu mai discuți despre costuri la nivel general, ci despre cost pe hectar, pe cultură și pe lucrare.
Cum urmărești costurile fără să te pierzi în detalii
În fermă, costul real se compune din lucruri mărunte repetate: un plin de motorină, un sac de sămânță, o reparație, o zi de muncă, un tratament în plus. Un ERP bun îți arată costurile în două moduri, simultan:
- cost direct: consumuri și achiziții alocate unei parcele sau unei lucrări
- cost indirect: cheltuieli de flotă, amortizări, mentenanță, salarii, care se alocă pe reguli (ore utilaj, hectare lucrate, km, etc.)
Stocuri: inputuri, piese și producție, toate legate de teren
În agricultură, stocurile nu sunt doar marfă pe raft. Sunt inputuri care devin producție, sunt piese pentru utilaje și sunt loturi care trebuie urmărite. Într-un ERP, gestiunea stocurilor funcționează ca un fir logic:
- intrări: achiziții de sămânță, îngrășăminte, pesticide, combustibil, piese
- transferuri: din depozit central în puncte de lucru, în cisterne, în magazii
- consumuri: alocate pe lucrare și parcelă, pe bază de bon de consum sau rețetă tehnologică
- ieșiri: vânzări, livrări, contracte, plus trasabilitate pe loturi
Program de gestiune pentru agricultură | AttoSoft.ro
Lucrările agricole sunt, de fapt, motorul costului. Într-un tablou de bord integrat, fiecare lucrare are:
- plan: când trebuie făcută, ce resurse cere, ce normă de consum are
- execuție: cine a făcut-o, cu ce utilaj, câte ore, pe ce suprafață
- consum: motorină, materiale, piese, manoperă alocate automat
- rezultat: cost pe hectar, timp pe hectar, deviații față de normă
Un tablou de bord bun nu este un grafic frumos, ci un instrument de decizie. În ERP, dashboard-ul de agricultură ar trebui să includă, minim:
- cost pe hectar și pe cultură, comparat cu bugetul
- consumuri versus norme pe lucrări
- stocuri disponibile, rezervate și în tranzit
- situația utilajelor: ore, mentenanță, cost pe oră
- stadiul lucrărilor: planificat, în lucru, finalizat, întârziat
- producție estimată și producție realizată, plus cost pe tonă
Ce înseamnă concret un ERP potrivit pentru fermă
Într-o fermă, integrarea contează mai mult decât funcțiile izolate. Ai nevoie ca gestiunea, aprovizionarea, lucrările, utilajele și raportarea să vorbească între ele.
De aceea, un program de gestiune pentru agricultură devine util când nu te obligă să dublezi operațiuni, ci îți face legături: consumul pleacă din stoc, se alocă pe lucrare, se duce pe parcelă, intră în cost și apare în raport. Fără calcule manuale, fără căutări prin istorice.
Când ai date curate, începi să vezi parcela ca pe un mini-profit center. Poți compara tehnologii, hibrizi, furnizori și oameni. Poți identifica rapid unde ai pierderi și unde ai potențial. Și, poate cel mai important, poți negocia mai bine: cu furnizori, cu contractori, cu cumpărători. Pentru că nu mai ai doar intuiție, ai cifre care se leagă.
