Preturile de transfer sunt o preocupare din ce in ce mai mare pentru autoritatile din intreaga lume. Atunci cand vorbim despre preturi de transfer , ne referim la preturile la care sunt derulate diverse tranzactii intre companii din acelasi grup, dar din tari diferite. Preturile de transfer sunt o problema fiscala majora, in conditiile in care fiecare tara vrea sa se asigure ca profiturile inregistrate de o companie sunt impozitate coret, acolo unde au fost obtinute.
Curentul global privind preturile de transfer este reflectat si in Romania, unde autoritatile nationale trebuie sa gaseasca cele mai bune solutii pentru a impozita si taxa companiile parte a unui grup global. Ideea de transfer pricing Romania se dezvolta din ce in ce mai puternic, deoarece autoritatile si deopotriva domeniul de afaceri local isi doresc ca tranzactiile intra-grup sa respecte principiul valorii de piata si sa nu creasca sau sa scada artificial unele cheltuieli, in asa fel incat sa fie reduse nejustificat veniturile.
Preturile de transfer, supuse unei legislatii din ce in ce mai bine puse la punct
In ultimii ani, mai mult de 55 de state au implementat legi privind preturile de transfer. Principiul valorii de piata a fost baza acestor reglementari iar companiile care schimba servicii si produse intra-grup, in mai multe locatii din lume, trebuie sa cunoasca foarte bine acest principiu si sa il respecte.
Toti contribuabilii care fac tranzactii intra-grup sunt obligati prin lege sa intocmeasca un dosar cu preturile de transfer, care sa detalieze modul in care au fost alese acele preturi. Daca este bine realizat, acest dosar faciliteaza discutiile cu autoritatile fiscale si reuseste sa elimine riscul de aparitie a unor litigii. In cazul lipsei dosarului si mai ales in cazul unor tranzactii intra-grup care difera de media tranzactiilor intre companii care nu fac parte din acelasi grup si au conditii economice si comerciale similare, consecintele pot fi destul de mari:
- Obligatia de a ajusta preturile de transfer;
- Riscul de amenzi si de penalitati. Amenzile pentru nerespectarea legislatiei preturilor de transfer pot fi considerabile;
- Costuri aparute din cauza unor litigii nationale. In cazul in care apar dispute cu autoritatile fiscale, ce au drept subiect preturile de transfer, pot aparea numeroase costuri pentru rezolvarea litigiilor;
- Aparitia dublei impozitari prin modificarea preturi;lor de transfer de catre autoritati;
Practic, riscul major pe care o companie si-l asuma nu este neaparat cel de a lua amenda, ci mai degraba faptul ca trebuie sa ajusteze preturile de transfer atunci cand nu reuseste sa dovedeasca incadrarea tranzactiilor in intervalul de piata. Astfel, pot aparea consecinte privind fluxul de numerar, pot fi afectate planurile de dezvoltare ale companiei, pot creste in mod considerabil costurile de finantare pe care le solicita bancile si investitorii sau pot aparea o multime de alte costuri.
APA – o solutie pe care o au la indemana companiile pentru a evita orice fel de problema
APA ( Acord de Pret in Avans), este o solutie prin care se pot evita disputele de preturi de transfer atunci cand tranzactiile au valori foarte mari. Prin APA, tranzactiile intra-grup pot fi agreate de autoritatile fiscale inainte ca acestea sa aiba loc. Practic, autoritatile decid daca preturile platite de contribuabil respecta principiul valorii de piata iar contribuabilul poate folosi acele preturi timp de 3 ani, fara a risca nimic.
Care sunt metodele de stabilire a preturilor de transfer?
Exista mai multe metode prin care autoritatile si deopotriva companiile multinationale pot stabili preturile de transfer:
- Metoda compararii preturilor. Este metoda prin care pretul unei tranzactii intra-grup este comparat cu pretul unei tranzactii intre terti. Este o metoda folosita adesea atunci cand tranzactiile din cadrul unui grup multinational sunt similare cu tranzactiile intre persoane juridice independente. Pentru a fi eficienta, aceasta metoda trebuie sa tina cont de produsele care fac obiectul tranzactiilor, de piata unde sunt tranzactionate, de termenii contractuali si de strategiile de afaceri ale partilor implicate;
- Metoda cost plus. Este o metoda care pleaca de la costul necesar pentru productia bunurilor sau a serviciilor comercializate, la care se adauga o marja de profit, corespunzatoare domeniului de activitate. Este o metoda folosita, in general, in cazul in care se vand bunuri semifabricate, in cazul prestarilor de servicii sau in cazul unor contracte de vanzare-cumparare pe termen lung. Spre deosebire de metoda de comparare a preturilor, produsele dintr-o tranzactie controlata nu trebuie sa fie identice cu cele dintr-o tranzactie necontrolata, ceea ce poate fi un avantaj pentru o multime de companii;
- Metoda pretului de revanzare. Este o metoda care stabileste preturile de transfer plecand de la pretul la care a fost cumparat un produs si pretul la care este revandut unui tert. Este o metoda eficienta atunci cand trebuie sa se analizeze activitatile de distributie.
- Metoda marjei nete. Este o metoda care pleaca de la ideea ca marjele nete de profit ale unei societati tind sa se egalizeze in timp, atata vreme cat activitatile sunt similare si au loc pe aceeasi piata. Practic, aceasta metoda presupune calculul unei marje de profitabilitate si folosirea acestei marje pentru a stabili preturile de transfer.
- Metoda impartirii profitului. Este metoda prin care se identifica profitul obtinut in urma unei tranzactii si se stabileste impartirea acestuia intre cele doua parti care au efectuat tranzactia.
Intrebari si raspunsuri despre preturile de transfer
Care sunt companiile care trebuie sa respecte legislatia preturilor de transfer? Toate companiile care sunt angajate in tranzactii cu parti afiliate. De asemenea, sub incidenta preturilor de transfer intra si tranzactiile intre persoane fizice ( sot/sotie, rude,e tc);
Cand sunt doua parti afiliate? Atunci cand una dintre parti este controlata, intr-un fel sau altul de alta parte sau atunci cand una dintre parti detine cel putin 25% din numarul de actiuni ale celeilalte;
Cand risti sa fii supus unui control al autoritatilor privind preturile de transfer? Atunci cand compania are un comportament atipic ( are pierderi constante, mai multi ani consecutivi sau nu exista un echilibru intre taxele platite si rezultatele financiare), atunci cand exista foarte multe tranzactii cu entitati din paradisuri fiscale sau atunci cand in cadrul companiei au loc evenimente deosebite, cum ar fi achizitia unor alte companii, fuziuni sau externalizarea anumitor departamente.
