În secolul al 18-lea, Percivall Pott era prima persoana care descria cancerul ocupaţional, provocat de funingine, din curaţarea cosurilor de fum (Brown & Thornton, 1957). El analizase cu atenţie condiţiile de lucru ale pacienţilor sai, urmand exemplul lui Bernardino Ramazzini, cel supranumit “parintele medicinei ocupaţionale” (Franco, G & Franco, F., 2001). Printre primii compusi cancerigeni descoperiţi în urma acestor observaţii, se numărau: arsenicul, azbestul, benzenul, cromul, nichelul sau legătura directă între razele X si amplificarea mutaţiilor letale (Siemiatycki et al., 2004).
Intre timp, lista factorilor cu risc cangerigen s-a extins semnificativ, fiind identificate si alte riscuri, precum cele din lista ce urmeaza:
Factorii cu risc chimic
Acestea sunt substanţe sau amestecuri care provoacă sau favorizeaza apariţia cancerului la lucrătorii expuşi fără echipament de protecţie adecvat.
Cea mai importanta autoritate in acest domeniu este reprezentata de Agentia Internationala pentru Cercetarea Cancerului (AICC) din Lyon, o divizie a Organizatiei Mondiale a Sanatatii (OMS). In acest sens, AICC a clasificat factorii, substantele sau amestecurile periculoase in: cancerigene (grupul 1), probabil cancerigene (grupul 2A), posibil cancerigene (grupul 2B), neclasificabile (grupul 3) si probabil necancerigene (grupul 4), fiind descoperite pana acum mai mult de 100 de substante cancerigene si aproximativ 300 posibil sau probabil cancerigene (AICC 2013). Lista acestora poate fi accesata pe site-ul instituiţei.
Fumul de tigara
În ultimii ani, mai mult de 17 state membre UE au introdus legi ce prevăd interzicerea fumatului în spaţiile publice, inclusiv în spaţiile de lucru.
În prezent, principalele ocupaţii unde muncitorii sunt expuşi fumului de ţigara sunt acelea unde fumatul este încă permis. Este atat cazul activităţilor în aer liber, precum creşterea animalelor, pescuitul, construcţiile, cat si a celor desfăşurate în spaţii închise: îngrijitori sau vanzatori ce pătrund in spaţii rezidentiale pentru prestarea serviciilor, lucrători din industria ospitalitaţii (cazinouri, săli de pariuri) sau cei din serviciile de urgenţă ori poliţie, spre exemplu, inchisori (analiza efectuată de CAREX Canada)
Riscuri chimice noi sau insuficient studiate
Pe langa substanţele cu risc chimic, deja clasificate de cercetători, exista o ameninţare nouă si insuficient studiata pana în prezent, reprezentată de elemente precum nanomaterialele (nanotuburi de carbon) sau compusii cu risc endocrin (Endocrine-Distruptive Compounds EDC).
În ciuda studiilor insuficiente, exista îndeajuns de multe dovezi care leagă expunerea la anumiţi compuşi cu apariţia cancerului, astfel:
cancer de san ca urmare a expunerii la pesticide înainte de pubertate
leucemie provocată de contactul cu 1,3-butadiene
cancer pulmonar cauzat de poluarea aerului
cancer la prostata provocat de expunerea la pesticide, hidrocarburi aromatice policlicice (PAH) sau uleiuri minerale
Factori cu risc biologic
Agentii biologici pot cauza cancer, fie prin efect direct (precum hepatita) sau prin substantele toxice pe care le produc (cum este cazul aflatoxinelor, unele dintre cele mai puternice toxine).
Ochratoxina A, o toxină produsă de Aspergillus ochraceus, Aspergillus carbonarius si Penicillium verrucosum este una din cele mai abundente micotoxine ce contaminează alimentele. Expunerea muncitorilor ce nu poarta echipamente de protecţie este posibila în cazul manevrarii vrac a produselor agricole (nuci, grane, cafea), a hrănirii animalelor sau manevrarii deseurilor. AICC enumera 10 viruşi sau bacterii, precum si un număr de mycotoxine ca fiind cancerigene. (BAuA, 2007; Heederik, 2007; IARC, 2012a)
Radiatii
Radiaţiile ionizatoare pot provoca mutaţii letale. Pana de curand se cunoştea efectul nociv al razelor X, însă după studii recente, a fost cuprinsă întreaga gama a radiaţilor ionizatoare, incluzand deseurile radioactive, radiaţiile cosmice s.a.m.d.
Radiaţiile ultraviolete (UV) de la soare sau din surse artificiale (sudare) pot cauza cancere ale pielii, iar expunerea la arcul electric este asociata cu riscul crescut de melanom ocular.
În ceea ce priveşte legislaţia pentru protecţia muncii si echipamentele de protecţie necesare, radiaţia ionizatoare este acoperita de Directiva 2013/59/Euratom (Consiliul European 2014), care stabileste limitele pentru cantitatea acestui tip de radiaţie la care poate fi expus un muncitor.
Riscuri fizice nou descoperite
Efectul cancerigen al radiaţilor non-ionizatoare a reprezentat îndelung subiectul cercetării stiintifice. In ciuda slabiciunii unor studii individuale, Clapp, Jacobs & Loechier (2007) au dovedit legătura între riscul crescut al apariţiei anumitor tipuri de cancer (cancer la creier) si expunerea la campuri cu frecventă radio precum cele emise de telefoanele mobile.
Pe langa acestea, exista anumite dovezi care leagă si socul termic de distrugerea acidului dezoxiribonucleic (ADN) – (Fabre si Roman, 2011). Acest tip de soc poate apărea în meserii precum cele din forje si topitorii, atat timp cat imbracamintea de protecţie folosita nu este adaptata condiţiilor de lucru.
Chiar dacă doar un număr mic de factori cu potenţial cangerigen a fost studiat amănunţit pana în prezent, apariţia cancerului este rareori efectul unui singur factor. Cel mai des exista un mix cu potenţial nociv, precum in situatia unui muncitor din spital ce foloseşte substanţe chimice pentru curăţenie, în preajma unui camp emitent de radiaţie electromagnetică.
Într-o perioada în care fiecare dintre noi are, din păcate, cel puţin o cunoştinţa afectata de cancer, prevenţia si purtarea echipamentelor de protecţie în lucru nu mai reprezintă un moft, ci o condiţie pentru sanatate.
