Să fii autor azi nu mai are mare lucru romantic în sensul clasic.
Scrii cartea, pui punct și, pentru câteva minute, ai impresia că ai terminat. Ei bine, n-ai terminat, ci am putea spune ca abia ai început chiar.
Platformele de self-publishing au făcut publicarea mult mai accesibilă, iar un autor nu mai depinde exclusiv de răspunsul unei edituri. Îți poți publica singur cartea, o poți vinde pe propriul site, o poți pune pe Amazon și poți ajunge la cititori din alte țări fără să ai în spate o editură mare.
Asta este partea bună, in care tu, ca autor, detii controlul. Partea mai puțin bună este că oricine poate publica. Mult mai puțini reușesc să fie și citiți. Iar diferența nu o face întotdeauna cartea mai bună.
După ce termini cartea, începe cealaltă muncă
Scrisul este doar o parte din proces.
După manuscris vin corectura, tehnoredactarea, coperta, ISBN-ul, tiparul sau pregătirea versiunii digitale, distribuția. Și apoi vine cuvântul pe care mulți autori ar prefera să nu-l audă:
promovare.
Poți să fi scris o carte foarte bună. Dacă nimeni nu știe că există, va rămâne o carte foarte bună despre care nu știe nimeni. Nu e foarte poetic, dar aceasta este realitatea.
Vizibilitatea nu presupune neapărat să apari zilnic pe internet strigând că ai scris o capodoperă. De fapt, probabil ar fi mai bine să nu faci asta.
Înseamnă însă să găsești modalități prin care cartea să ajungă repetat în fața oamenilor care ar putea fi interesați de ea: social media, articole, interviuri, evenimente, recomandări, newsletter, librării, propriul site sau alte canale potrivite publicului tău.
Cartea nu se promovează singură. Din păcate, nici dacă este bună.
Nu mai e suficient să spui că ești autor
Mai apare o problemă: cine ești tu în toată povestea asta? Nu în sens existențial. Putem lăsa asta pentru următoarea carte.
Ci ce scrii, despre ce vorbești, cum vorbești și pentru cine.
Sunt foarte mulți oameni care scriu. Prin urmare, simplul „sunt autor” spune destul de puțin.
Poziționarea nu înseamnă să-ți inventezi o personalitate pentru internet și nici să te înghesui într-o nișă din care să nu mai ai voie să ieși. Înseamnă să existe o legătură recognoscibilă între cărțile tale, subiectele despre care vorbești și omul care apare în fața cititorului.
Dacă trebuie să pari altcineva ca să-ți vinzi cartea, probabil că strategia va deveni obositoare destul de repede.
Vocea contează mai mult decât ambalajul perfect
Internetul nu duce lipsă de texte corecte. Avem texte corecte, postări corecte, descrieri corecte, newslettere corecte și, mai nou, cantități industriale de conținut care nu supără pe nimeni și nu rămâne în mintea nimănui.
Inteligența artificială a făcut producerea unui text decent extrem de ușoară. Pentru un autor, vocea proprie valorează probabil mai mult acum decât înainte.
Cititorul trebuie să poată recunoaște ceva din tine și în afara cărții.
Poate fi umorul, poate fi felul în care construiești o poveste, subiectele pe care le alegi. O anumită brutalitate, o anumită delicatețe. Sau pur și simplu felul în care privești niște lucruri pe care le-au mai privit mii de oameni înaintea ta.
Nu trebuie să inventezi lumea din nou.
De la Lehliu Gară până la cititori din afara României
Un exemplu este parcursul autoarei Ștefania Sarina Oprea, care a plecat chiar de la materia pe care o cunoștea cel mai bine: propria viață.
În cartea „De la sărăcie la extaz”, poveștile pornesc din Lehliu Gară și din Bărăganul copilăriei, dintr-o lume cu lipsuri, familie, boală, muncă, școală și oameni care nu au fost transformați în personaje perfecte doar pentru că au ajuns într-o carte.
Volumul a apărut independent, iar traseul lui n-a rămas pe loc. Cartea a ajuns la cititori prin vânzare directă, online și prin evenimente, iar ulterior a fost tradusă în engleză sub titlul „From Scraping By to Soaring High” și publicată și în format digital pe Amazon.
Nu e povestea autorului care publică o carte și se trezește a doua zi celebru.
E varianta mult mai puțin spectaculoasă și mult mai frecventă: scrii, publici, vorbești despre ce ai scris, cauți cititori, mai greșești, mai schimbi ceva și continui.
Autor, dar și câte puțin din toate
Dacă alegi publicarea independentă, ajungi inevitabil să fii puțin autor, puțin editor, puțin om de marketing, puțin vânzător și, în zilele foarte bune, chiar contabil.
Nu trebuie să le faci pe toate singur și nici să le faci pe toate bine din prima. Dar trebuie să înțelegi că publicarea nu se termină când cartea pleacă la tipar.
Acolo se termină manuscrisul, iar drumul cărții abia începe.
Asta este partea mai puțin romantică a meseriei. Dar este și partea în care textul pe care l-ai scris singur, luni sau ani întregi, încetează să mai fie doar al tău.
Ajunge la cineva. Până la urmă, pentru asta l-ai scris.
O carte terminată stă pe masă. Una citită începe să umble prin lume.
